Mai vrei să-ți scriu?

Noapte rece.

Zeci de foi împrăștiate pe masa de sticlă. Ideile mele sunt răvășite, parcă tânjind la eliberarea din starea morbidă de latență în care zac de-o veșnicie. Muzica acustică se aude în surdină din dormitor. Încep iar să scriu. Nu știu despre ce, nu știu de ce și nu știu să mă opresc. Totul prinde viață – viabilitate, existență textualistă, sens. Aprind o țigară. M-arunc într-o carceră de gânduri, închid ochii către exterior și îi deschid către interior. Mă doare mâna, scriu de o eternitate. Ceva îmi spune să continui. Toiul nopții – un timp magic, propice pentru actul creației. Evadez din lumea lor; uit cine sunt – doar scriu. Deschid geamul. Străzi reci, pustietate, întuneric. Agonie. Ideile se împletesc într-un mod haotic. N-au legătură una cu alta și totuși sunt despre același lucru. E dimineață, mai vrei să-ți scriu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s