Roșu bordeaux – misterios.
Ești în fața ferestrei închise cu o ceașcă de ceai în mână. Privești cerul ce se despică – plouă torențial. Teancuri de foi te înconjoară. Scrii – gândurile tale explodează, răspândindu-se pe paginile albe și pe pereții roșu bordeaux – obiectele ce te-ncolțesc reflectă puternice radiații de lumină, rezultând culoarea închisă și misterioasă ce dă viață celor patru pereți. Sinestezie – o împletire neobișnuită a simțurilor; privind cele patru ziduri ce te cuprind, auzi în surdină corzile pianului și versurile de dragoste, provocându-ți o implozie interioară și o explozie a cuvintelor. Le așterni atent pe foi, sperând la libertate.
Ești roșu bordeaux – neobișnuit, întunecat, misterios. Încă scrii privind cu atenție fereastra. Ești aici de prea mult timp, simți că zidurile se vor prăbuși cu putere peste tot ce-ai fost vreodată, lăsând în urmă praf de stele și speranță.
roșu bordeaux.
e deja noapte?
