doi ochi înflăcărați

într-o insomnie intermitentă îți cauți speranța; în ultima țigară sau în ultima scrisoare de dragoste – un amor atât de puternic și întunecat pentru absența luminii. nopți atât de calde și vorbe-atât de reci… nopți în care nu poți auzi altceva decât mii de strigăte… și-apoi o liniște profundă. căutând o lume transparentă și sinceră, noaptea ți-e răspunsul.

doi ochi înflăcărați ce transformă nopțile în dimineți. doi ochi ce-ascund o frumusețe ce se pierde sub două straturi de sticlă.

adâncindu-te în reflexii aurii

te-ndrăgostești de prezența

luminii.

șapte.

IMG_2863șapte…

șapte cafele într-o dimineață-ntunecată și-un sentiment abstrus, pierdut în valurile tăcerii. te complaci într-o grabă nebună pentru a trăi alte șapte zile goale, atât de goale încât piesa de dragoste devine ecoul propriilor gânduri inomabile,

șapte scrisori și un amor dezlănțuit. nopți albe între patru pereți roșii în care demonii-ți strigă numele… șapte străzi părăsite și-un suflet.

șapte nuanțe de albastru și-o pasiune de necontrolat..

șapte întrebări și un singur răspuns .

 

Roșu înfocat

Roșu înfocat. 

Sunt multe momente în care te pierzi, te rătăcești pe drumurile uitate de lume și te împiedici în petale roșii de trandafir și-n pete de cerneală – momente în care te dai bătut, te lași doborât de lucruri atât de mici dar atât de grele… și te doare. 

pentru că exiști. 

Durere atât de intensă pentru că exiști. Durerea interioară?… savoarea existenței. Exiști azi altfel comparativ cu ziua de ieri și nu ai certitudinea că vei exista și mâine… și îți e teamă. 

pentru că exiști. 

Teamă atât de terorizantă și nebună pentru că exiști. Teama?… te ține în viață. 

Trăiești fără să te întrebi ce se află dincolo de cerul roșu înfocat de după o ploaie de toamnă într-o seară friguroasă,

Trăiești fără să îți pui întrebări despre instanțe creatoare și divinități,

Trăiești fără prejudecăți… pentru că ești doar un om. 

Ești roșu înfocat – intens, halucinant, exploziv. 

Ești roșu înfocat și reprezinți adevărata definiție a vieții, 

ești roșu înfocat și mă faci să simt. 

speranță? întuneric? nebunie?

mister. 

ești roșu înfocat 

și mă faci să simt… totul. 

Violet Episcopal

Violet episcopal … explozie armonioasă de nuanțe întunecate; atât de sumbru dar atât de extravagant… Un amestec învăluitor de nuanțe puternice – albastru închis, mov deschis.. te pierzi, te adâncești într-un val de culoare ce-ți spală păcatele, lovindu-se agresiv de malul uitării, răspândind emoție. 

Privești cu speranță luminile orașului și e liniște – mii de suflete conturate sub o pată de lumină, o pată de culoare. Tăcere atât de adâncă încât poți auzi propria-ți singurătate nebună printre sutele de lumini puternice. Te adâncești în fum de țigară și-n peisajul întunecat, devenind componenta unui tablou complex; gândurile-ți urlă… și apoi iar e liniște. 

Ești violet episcopal – întunecat, atrăgător, nuanțat… Ești o îmbinare armonioasă a emoțiilor,ești un mister. Cauți să te descoperi, dar luminile orașului parcă nu îți dau niciun răspuns. 

Ești atât de singur…